La început a fost o joacă. Un exercițiu de încălzire pentru rugbyști. Englezii l-au botezat „rugby-tag”, într-o traducere aproximativă rugby-eșarfă. L-au modelat, au stabilit cîteva reguli și, de prin anii ’80, a început să se practice ca un sport de inițiere în școli. A prins repede, a traversat rapid toată Europa de Vest, a făcut furori chiar și în SUA, unde a devenit obligatoriu. Din 2004 a ajuns și în România.

Regulile sînt asemănătoare rugbyului mare, cu cîteva excepții: balonul oval se joacă doar cu mîna, nu există contact sau placaje, eseul valorează doar un punct.

Sport „olimpic” școlar
După un început timid, în 2010, rugbyul tag a intrat în programa școlară de la noi, ca activitate sportivă alternativă. Sute de școli și de licee din toată țara au aderat la progamul de inițiat de Federația de rugby și Asociația Galaxiasport. Acum, rugby-tag face parte din Olimpiada națională a sportului școlar. Extistă în jur de 400 de profesori care predau acest sport și 5.000 de practicanți în școli și licee.

Regulile de bază ale jocului rugby-tag
Rugby-tag se joacă pe un teren de maxim 60m x30m. Cîteva joaloane care delimitează spațiul de încercare, lat de 5-10 metri.
– Echipele au în copmponență cîte 5 jucători și pot fi mixte
– Fiecare jucător are la brîu o centură, de care, de-o parte și de alta a șoldurilor, sînt prinse cu „arici” două eșarfe.
– Un jucător nu are voie să dea peste balon, să-și bruscheze sau să-și placheze adversarul, ci doar să-i smulgă una dintre eșarfe. În acel moment ridică mîna cu eșarfa, strigă „Tag!”
– Cînd pierde o eșarfă, jucătorul de balon e obligat să-l paseze imediat unui coechipier. Pasele se pot da doar înapoi, exact ca la rugby.
– Dacă purtătorul de balon care a pierdut eșarfa nu pasează, posesia se acordă echipei adverse.

[hana-flv-player video=”https://www.scoala1buftea.ro/video/tag.flv” width=”640″ height=”400″ description=”” player=”3″ autoload=”true” autoplay=”false” loop=”false” autorewind=”true” /]